Definita cuvantului celulă
CELÚLĂ s.f. 1. Element anatomic de bază al organismelor vii. 2. Fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 3. Încăpere strâmtă în închisori pentru detențiunea izolată a celor închiși. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formație de zbor, compusă din două avioane de luptă. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu celulă
CONTRAOCTÁVĂ s. f. (muz.) cea mai gravă și mai profundă dintre octave. (< fr. contreoctave) Vezi definitia »
NEVRÍTĂ s.f. (Med.) Leziune inflamatorie sau degenerativă a nervilor. [< fr. névrite, cf. gr. neuron – nerv]. Vezi definitia »
júlă (júle), s. f. – Femeie, muiere. Țig. žuli, ğuli (Graur, BL, V, 68). Legătura pe care o stabilește DAR cu mag. suli „rău” pare greșită. – Der. julan, s. m. (bărbat afemeiat); juleaică, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, îl punea în legătură cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandră (var. șuleandră, ciuleandră), s. f. (femeie, muiere), cu suf. expresiv -andră, cf. buleandră, fleand(u)ră, după Graur, BL, IV, 198, la un țig. *ğuνlengero, de la ğuνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd creanga). Vezi definitia »
angelícă / anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii / anghelícii Vezi definitia »
PERIFLEBÍTĂ s. f. inflamație a tunicii externe a unei vene. (< fr. périphlebite) Vezi definitia »