spumega, spumeg v. i. (er.) a ejacula. Vezi definitia »

PĂFUGÁ, păfúg, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefugá vb. I] – Pe + fugă. Vezi definitia »

ÎNVERGÁ, învérg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din it. invergare. Vezi definitia »

rumegá (rúmeg, rumegát), vb. – (Despre animale) A mesteca a doua oară mîncarea întoarsă din stomac. – Var. Bucov. rumuga. Mr. aroamig, aromigare, megl. rumig(ari). Lat. rŭmĭgāre (Pușcariu 1483; REW 7440), cf. it. rugumare (ven. rumegar, sard. arrumigare, versil. romicare), prov. romier, v. fr. rungier, sp., cat. rumiar, port. romiar. – Der. rumegător, adj. (care rumegă); rumegătură (var. rugumătură), s. f. (pilitură de ferăstrău); rumeguș, s. n. (Munt., particule de lemn care cad la tăiere). Din rom. provin rut. rumegaty, remenuvaty (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 401). Vezi definitia »

PROPAGÁ, propag, vb. 1.1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. Vezi definitia »