TABÚ s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru și în mod sacramental inhibitoriu în religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru și interzis în toate formele de religii primitive și chiar evoluate. ♦ Situație, obiect, timp, loc, persoană, funcție făcând obiectul unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdicție, prohibiție nejustificată. ♦ (Fam.) Persoană de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticată sau atacată, discutată; lucru, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticată. 3. Tip de interdicție de vocabular care duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforică, ori cu o variantă formală, datorită unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru]. Vezi definitia »

BENGBU, oraș în E Chinei (Anhui), port pe Huai; 612,6 mii loc. (1986, cu suburbiile). Nod de comunicații. Reparații navale. Constr. de mașini agricole. Ind. metalurgică, chimică, a hîrtiei și alim. Vezi definitia »

CEBU [sebu] 1. Ins. în grupul Visayan (Arh. Filipine), între ins. Negros și Bohol; 5,1 mii km²; 2,1 mil. loc. (1980). Relief muntos. Porumb, tutun, orez, zahăr, copra. Expl. de cărbune. 2. Oraș în Filipine, port în ins. cu același nume; 623,6 mii loc. (1989, cu suburbiile). Aeroport internațional. Ind. zahărului și a tutunului. Rafinărie de petrol. Universitate. Vezi definitia »

ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale, asemanător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu. Vezi definitia »

ALBU, Florența (1934-2000, n. Florica, jud. Ialomița), poetă română. Elegii și meditații grave pe tema dispariției satului ancestral, a golului existențial și a trecerii necruțătoare a timpului („Epitaf”, „Poem în Utopia”, „Efectul de seră”). Vezi definitia »