stériță s. f. – (Mold.) Direcția a vîntului. Pol. stér (Cihac, II, 367). Vezi definitia »

GLICOGENÉZĂ s.f. Producere a glicogenului în ficat. [< fr. glycogenèse, cf. gr. glykys – dulce, genesis – naștere]. Vezi definitia »

DACTILOGRÁMĂ, dactilograme, s. f. Urmă lăsată de deget, folosită ca mijloc de identificare în antropometrie. – Din fr. dactylogramme. Vezi definitia »

ORNITÓZĂ s.f. Boală infectocontagioasă de natură virotică, întâlnită la păsări și transmisibilă la om, care se manifestă prin coriză, dispnee, apatie, anorexie, diaree etc. [< fr. ornithose]. Vezi definitia »

ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură. Vezi definitia »