TRANSPÚNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpún, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere]. Vezi definitia »

FUZIÚNE s. f. 1. unire într-o singură unitate a mai multor partide, organizații, grupări, state etc. 2. reacție nucleară de contopire a două nuclee ușoare pentru a forma un nucleu mai greu. ◊ îmbinare, reunire între mai multe elemente. ◊ (biol.) unire a gameților etc. 3. (chim.) topire. (< fr. fusion, lat. fusio) Vezi definitia »

silicoane s. f. pl. 1. sâni de femeie de dimensiuni mari; sâni frumoși. 2. sâni de femeie cu implant de silicon. Vezi definitia »

VEROSIMILITÚDINE s. f. (Rar) Verosimilitate. – Din lat. verosimilitudo, -inis. Vezi definitia »

DIFUZIÚNE s.f. 1. Răspândire, propagare, împrăștiere în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ♦ Difuzare de unde radiofonice. 2. Întrepătrundere a două lichide puse în contact fără a fi agitație. ♦ Pătrundere, propagare a moleculelor unui corp în masa altui corp. [Pron. -zi-u-, var. difuzie s.f. / < fr. diffusion, it. diffusione, cf. lat. diffusio]. Vezi definitia »