INDICȚIÚNE s. f. 1. (ant.) determinarea, prin edict imperial, a impunerilor prin impozite. 2. convocare, pentru o zi anumită, a unei adunări, (spec.) a unui conciliu. 3. (astr.) perioadă convențională de cincisprezece ani. (< fr. indiction, lat. indictio) Vezi definitia »

DIOLEFÍNE s.f.pl. (Rar) Diene. [Sg. diolefină. / pron. di-o-. / < fr. dioléfines]. Vezi definitia »

IRIZIÚNE s. f. (livr.) acțiunea de a râde de cineva; bătaie de joc. (< fr. irrision) Vezi definitia »

ELUȚIÚNE, eluțiuni, s. f. Eluare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élution. Vezi definitia »

COLAȚIÚNE s. f. 1. colaționare. ◊ date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor. 2. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. gustare. (< fr. collation) Vezi definitia »