BAU interj. Cuvânt cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii. – Onomatopee. Vezi definitia »

BLEAU², bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier cu care se îmbracă osia carului. – Germ. Blech (ucr. bljacha). Vezi definitia »

blau (rar) (în expr. a face ~) adv. Vezi definitia »

scheau! interj. (reg.; adesea repetat) cuvânt care redă sunetul caracteristic pe care îl scot câinii; ham!. Vezi definitia »

háu interj. – Redă strigătele de chemare sau de bucurie, ca și lătratul. – Var. hău, hu. Creație expresivă, cf. aui. – Der. hăui (var. hăuli, hăuni, aoli), vb. (a țipa; a chema în gura mare; a cînta; a urla); hăucăi, vb. (a lătra), cf. rut. kaukati; haulă, s. f. (casă mare pustie), numită astfel datorită ecoului pereților săi; haot, s. n. (Munt., zgomot, larmă); hău, s. n. (abis, prăpastie), din pricina ecoului (Cihac, II, 663 și Philippide, Principii, 154 se gîndesc la o posibilă der. din ngr. χάος; DAR consideră etimonul necunoscut; Scriban pornește de la mag. hó „zăpadă”). Vezi definitia »