CHIR s. m. (Înv.; precedă n. pr. de persoane) Domn, jupân. [Scris și: kir] – Din ngr. kír[ios]. Vezi definitia »

LOISIR s.n. Paradoxal, timpul liber era numit în greacă schole. Tocmai pentru că dispuneau de timpul lor, tinerii greci din înalta societate ateniană puteau merge la scoală. Spre deosebire de lenevire, care desemnează absența unei ocupații, loisir-ul poate însemna, în societatea contemporană, supraabundența activităților, inclusiv a activităților captivante sau anevoioase. Mentalitatea modernă a transpus la timpul tradițional gratuit [?] al loisir-ului criteriile constringente [?] de organizare și de randament ale activităților productive. Una din cauzele acestui mimetism este faptul ca loisir-ul unora a devenit industrie pentru alții. Totuși, noile concepții ale folosirii timpului cadrelor din întreprinderi arată că influența nu este cu sens unic: că îl câștigi sau îl pierzi, a dispune de timpul tău este unul din criteriile reușitei. D. Hamehne (D. F.) Vezi definitia »

DUUMVÍR s.m. (Ist.) Magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. [Pron. du-um-. / < lat. duumvir]. Vezi definitia »

PORFÍR¹ s. n. rocă magmatică efuzivă asemănătoare granitului, formată din ostoză, cuarț, mică și hornblendă. (< gr. porphyr, fr. porphyre) Vezi definitia »

cír s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat). Vezi definitia »