DISPLAZÍE s. f. dezvoltare anormală a unui țesut sau organ, a unei părți a corpului. (< fr. dysplasie) Vezi definitia »

HAGIOLOGÍE s. f. ansamblu de scrieri care tratează despre sfinți sau despre lucruri sfinte. (< fr. hagiologie) Vezi definitia »

COAPTÁȚIE, coaptații, s. f. 1. (Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation. Vezi definitia »

NANOMELÍE s. f. anomalie congenitală caracterizată prin creșterea insuficientă a unuia sau a mai multor membre. (< fr. nanomélie) Vezi definitia »

HERPETOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul reptilelor. – Din fr. herpétologie. Vezi definitia »