ELECTROÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la electrooptică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. (< fr. électro-optique) Vezi definitia »

AMIELÍNIC, -Ă, amielinici, -ce, adj. Care este lipsit de mielină [Pr.: -mi-e-] – Cf. fr. amyéline. Vezi definitia »

TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -e, adj. Referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. – Fr. trigonométrique. Vezi definitia »

STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, s. m. și f. 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic. Vezi definitia »

PLETÓRIC, -Ă adj. Supraabundent; care are sânge prea mult; sanguin. [< fr. pléthorique]. Vezi definitia »