facultă s. f. (stud.) facultate. Vezi definitia »

DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu]. Vezi definitia »

dádă (dáde), s. f. – Nume care se dă de obicei la țară unei surori mai mari, unei mătuși, și, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. Tc. dada „stăpîna casei, gospodină”, probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s. f. (doică); dădăci, vb. (a crește; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s. f. (creștere; educație, grijă); daică, s. f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă. Vezi definitia »

a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă. Vezi definitia »

SPIȚEREÁSĂ, spițerese, s. f. (Pop.) 1. Farmacistă. 2. Soție de spițer. – Spițer + suf. -easă. Vezi definitia »