drójdie (drójdii), s. f. – 1. Zaț. – 2. Sediment. – 3. Ferment, preparat industrial întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. Megl. (drujdeală). Sl. droždije (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 176; Cihac, II, 102; Conev 88), cf. bg. droždie, sb. drožda, slov. droždije, ceh., rus. droždi. – Der. drojdios, adj. (dens, plin de drojdie, impur). Vezi definitia »

HIDROTIPÍE s.f. Procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit mai ales la copierea filmelor cinematografice color cu matrițe în relief, cu ajutorul unor coloranți solubili în apă. [< fr. hydrotypie]. Vezi definitia »

PERIFERÍE s.f. Cartierele mărginașe ale unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. ♦ Suprafața exterioară a unui corp solid. ♦ Contur al unei figuri curbilinii; circumferință. [Gen. -iei. / cf. fr. périphérie, it. periferia < lat., gr. peripheria – circumferință < peri – împrejur, pherein – a purta]. Vezi definitia »

TURBÁȚIE s.f. (Geol.) Deplasare a materiei în sol sau în depozitele mobile superficiale sub acțiunea înghețului și dezghețului. [Gen. -iei. / < germ. Turbation]. Vezi definitia »

ACRIMONÍE s. f. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm. (< fr. acrimonie) Vezi definitia »