ELECTROMECANOTERAPÍE s. f. metodă de tratament care aplică resursele electricității la mecanoterapie. (< fr. électromécanothérapie) Vezi definitia »

CONCILIÁȚIE s.f. 1. Împăcare; conciliere; procedură de împăcare, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. (Lit.) Figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. [Pron. -li-a-, gen. -iei, var. conciliațiune s.f. / < fr. conciliation, cf. lat. conciliatio]. Vezi definitia »

HIDROCORÍE s. f. Mod de răspândire a semințelor prin intermediul apei, caracteristic plantelor hidrocore. – Din fr. hydrochorie. Vezi definitia »

ZĂCĂȘÍE s. f. (Reg.) Zăcășeală (1). – Zăcaș + suf. -ie. Vezi definitia »

EXOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. exobiologie. Vezi definitia »