Definita cuvantului conciliație
CONCILIÁȚIE s.f. 1. Împăcare; conciliere; procedură de împăcare, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. (Lit.) Figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. [Pron. -li-a-, gen. -iei, var. conciliațiune s.f. / < fr. conciliation, cf. lat. conciliatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conciliație
TIMÍE1 s. f. comportament exterior al individului considerat în raport cu activitatea ori cu umoarea sa veselă sau tristă. (< fr. thymie, lat., engl. thymia) Vezi definitia »
TRITANOPÍE s.f. (Med.) Defect al ochiului de a nu vedea culoarea violetă a spectrului solar. [Gen. -iei. / < fr. tritanopie, cf. gr. trit- – a treia, an – fără, ops – vedere]. Vezi definitia »
AREOLOGÍE s. f. 1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu. 2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale. (< fr. aréologie) Vezi definitia »
ELECTROFIZIOTERAPÍE s. f. Tratament medical prin procedee fizice acționate electric. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. électrophysiothérapie. Vezi definitia »
ADULÁȚIE s.f. Lingușire, flatare, adulare. [Gen. -iei, var. adulațiune s.f. / cf. fr. adulation, lat. adulatio]. Vezi definitia »