Definita cuvantului protuberanță
PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu protuberanță
CREMÓZĂ s.f. Bomboană de ciocolată cu cremă. [< fr. crémeuse]. Vezi definitia »
cégă (-gi), s. f. – Varietate de sturion de Dunăre (Acipenser ruthenus). – Var. Cigă. Origine incertă. Există și în sb. čiga, kèčika, pol. czeczuga, mag. csuka, kecsege, bg. čiga, fără a se putea preciza care îi este proveniența. – Der. cegarniță, s. f. (vîrșă). Cf. căciugă. Vezi definitia »
SURÓRĂ s. f. v. soră. Vezi definitia »
vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre Vezi definitia »
SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uță. Vezi definitia »