Definita cuvantului protură
PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoures.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu protură
TRÉNĂ2 s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn) Vezi definitia »
IZOTÉRĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași căldură medie în timpul verii. (< fr. isothère) Vezi definitia »
INDOGERMANÍSTICĂ s. f. indoeuropenistică. (< germ. Indogermanistik) Vezi definitia »
GÓDINĂ, godine, s. f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec. Vezi definitia »
învitătúră s.f. (înv.) ațâțare, instigare, întărâtare. Vezi definitia »