Definita cuvantului circumlocuție
CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circumlocuție
PROMULGÁȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation]. Vezi definitia »
TRANDADÁIE s. f. v. trandada. Vezi definitia »
INUNDÁȚIE, inundații, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei porțiuni de uscat cu o mare cantitate de apă (provenită din revărsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa râurilor sau a fluviilor revărsată peste maluri, datorită creșterii debitului de apă în urma topirii bruște a zăpezilor sau a abundenței ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio. Vezi definitia »
PARAGRAFÍE s.f. Boală care constă în deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. [Gen. -iei. / < fr. paragraphie, cf. gr. para – lângă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
ACCENTUÁȚIE s. f. accentuare. (< fr. accentuation) Vezi definitia »