CENTAUROMAHÍE s.f. Lupta dintre centauri și lapiți (populație din Tesalia). [Cf. fr. centauromachie, lat. centauromachia]. Vezi definitia »

INIMICÍȚIE, inimiciții, s. f. (Livr.) Dușmănie, vrăjmășie, ură. – Din lat. inimicitia. Vezi definitia »

ABLACTÁȚIE s.f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation. Vezi definitia »

HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie. Vezi definitia »

METANEFRÍDIE s. f. organ tubular deschis spre exterior și spre cavitatea generală a corpului la anelide și moluște, cu funcție excretoare și de expulzare a gameților. (< fr. métanéphridie) Vezi definitia »