INCUBÁȚIE s. f. 1. (ant.) rit divinatoriu constând în a dormi într-un, sau lângă un templu pentru a obține, în vis, răspunsurile unui zeu tămăduitor. 2. proces de dezvoltare a embrionului de păsări sub acțiunea unor anumiți factori fizici. 3. perioadă dintre contaminarea unui organism și apariția primelor simptome ale unei boli. 4. etapă a procesului de creație constând în revenirea spontană asupra problemei și apariția tensiunii ca stare de cercetare. (< fr. incubation, lat. incubatio) Vezi definitia »

ZOÁIE s.f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoi / zoáie, art. zóile / zoáiele Vezi definitia »

SÉCȚIE s.f. 1. Subdiviziune administrativă a unui oraș. 2. Subdiviziune organizatorică și de muncă, făcută pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu, spital etc.; raion. [Gen. -iei, var. secțiune (4) [în DN] s.f. / < rus. sekțiia, cf. fr. section, lat. sectio]. Vezi definitia »

PROCTOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a anusului. [Gen. -iei. / < fr. proctotomie, cf. gr. proktos – anus, tome – tăiere]. Vezi definitia »

MONOPSÍE s.f. (Med.) Malformație constând în prezența unui singur ochi; monoftalmie. [Gen. -iei. / < fr. monopsie, cf. gr. monos – unic, ops – ochi]. Vezi definitia »