PLUGĂRÍT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărire. – V. plugări. Vezi definitia »

ROSTUÍT, -Ă, rostuiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie. 2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanș. – V. rostui. Vezi definitia »

ACONÍT s. m. plantă veninoasă montană, cu flori albastre și frunze de un verde-închis; omag. (< fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton) Vezi definitia »

popărít s.n. (înv.) dare pe care o plăteau în trecut popii. Vezi definitia »

STROPÍT¹ s. n. Stropire; udare (a unui teren). – V. stropi. Vezi definitia »