stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio. Vezi definitia »

DESENATÚRĂ s. f. proiectarea și crearea de mostre și desene noi pentru țesătorie. (< desena + -/t/ură) Vezi definitia »

EURÍSTICĂ s.f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea unor fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Gen. -cii. / < fr. euristique, cf. gr. heuriskein – a afla]. Vezi definitia »

ȘENILÉTĂ s. f. mic vehicul militar blindat pe șenile, pentru transport de materiale și de oameni pe câmpul de luptă. ◊ vehicul ușor care rulează pe șenile. (< fr. chenillette) Vezi definitia »

CRIOFÍTĂ, criofite, s. f. (La pl.) Grup de plante format din alge, mușchi, ciuperci și bacterii adaptate la temperaturi joase; (și la sg.) plantă din acest grup. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryophites. Vezi definitia »