Definita cuvantului stivă
stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stivă
EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. Vezi definitia »
crâmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzește sau se țese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greșeală, sminteală; vițiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînțelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză. Vezi definitia »
RANICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea broaștelor de baltă comestibile; batracocultură. (< it. ranicoltura) Vezi definitia »
GLEZNIȘOÁRĂ, gleznișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gleznă. – Gleznă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
coșíță, coșíțe, s.f. (reg.) podeaua unui pod peste o apă. Vezi definitia »