Definita cuvantului claca
CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu claca
VINDECÁ, víndec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare. Vezi definitia »
educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer. – Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb. Vezi definitia »
ÎRACÁ interj. v. îracan. Vezi definitia »
CONTRAINDICÁ vb. tr. a interzice ceva (unui bolnav); a da o indicație contrară. (< fr. contre-indiquer) Vezi definitia »
practicá, practicále, s.f. (înv.) 1. proces-verbal. 2. permisiune de trafic dată unui vapor; autorizație de a face negoț. Vezi definitia »