RECVIÉM s.n. Slujbă catolică, rugăciune pentru pomenirea celor morți. ♦ Muzică compusă pentru această rugăciune. [Pron. -vi-em, scris și requiem s.n. / < fr. requiem, germ. Requiem, lat. requies – odihnă, it. (missa da) requiem – slujba pentru morți]. Vezi definitia »

FONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcția de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. [Pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema]. Vezi definitia »

ÍBIDEM adv. (Cu privire la un text deja citat, ca indicație în note) Tot de acolo, din același pasaj al cărții, în același loc. [< lat. ibidem]. Vezi definitia »

LEXÉM s. n. morfem lexical; semantem. (< fr. lexème) Vezi definitia »

EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi]. Vezi definitia »