Definita cuvantului fonem
FONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcția de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor și al morfemelor. [Pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonem
SUPRÉM, -Ă adj. care există în cel mai înalt grad; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. ◊ care are gradul, rangul cel mai înalt. (< fr. suprème, lat. supremus) Vezi definitia »
PROZODÉM s. n. element prozodic cu rol distinctiv. (< fr. prosodème) Vezi definitia »
SEMÉM s. n. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr. sémème) Vezi definitia »
DIASTÉM s.n. v. diastemă. Vezi definitia »
STEM s. n. acord de angajare a unei nave prin care armatorul se obligă să efectueze transportul, se hotărăsc data și locul încărcăturii, cantitatea de încărcat rămânând eventual a se stabili ulterior. (< engl. stem) Vezi definitia »