OBÓR², oboare, s. n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „șnur”. Vezi definitia »

ABDUCTÓR, abductori, adj. m. (În expr.) Mușchi abductor = mușchi care îndepărtează un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – După fr. abducteur. Vezi definitia »

EXPIRATÓR, -OÁRE adj. Care servește la expirat. ♦ (Fon.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. [Cf. fr. expirateur]. Vezi definitia »

ZÂNGĂNITÓR, -OÁRE adj. v. zăngănitor. Vezi definitia »

GERMINATÓR, -OÁRE I. adj. (și fig.) germinativ. II. s.n. aparat, instalație servind în procesul artificial de germinație. (< fr. germinateur) Vezi definitia »