SFINȚÍE, sfinții, s. f. (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + suf. -ie. Vezi definitia »

GLOSOPLEGÍE s.f. Paralizie a limbii. [Gen. -iei. / < fr. glossoplegie, cf. gr. glossa – limbă, plege – lovitură]. Vezi definitia »

EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere]. Vezi definitia »

URETROPLASTÍE s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a unei porțiuni de uretră. [Gen. -iei. / < fr. urétroplastie, cf. gr. ourethra – uretră, plassein – a forma]. Vezi definitia »

PAREMIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor; (colectiv) totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologie. Vezi definitia »