FRANCISCANÍSM s. n. 1. mișcare religioasă care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii. 2. caracter franciscan (al artei). (după it. francescanesimo) Vezi definitia »

ENERGETÍSM s.n. Concepție idealistă de la sfârșitul sec. XIX, formulată de chimistul și filozoful german W. Ostwald, care rupe mișcarea și energia de materie și interpretează toate fenomenele ca manifestări ale unei energii fundamentale, substanța lumii, lipsită de bază materială. [< fr. énergétisme]. Vezi definitia »

EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. mania de a face exhibiții. 2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. (< fr. exhibitionnisme) Vezi definitia »

DACÍSM s. n. 1. (Livr.) Caracter specific dacilor. 2. Element lexical din limba dacilor. – Dac + suf. -ism. Vezi definitia »

POLIMERÍSM s. n. monstruozitate constând în existența de organe suplimentare. (< fr. polymérisme) Vezi definitia »