EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. concepție după care universul, ființele, societatea etc. sunt supuse unui proces continuu de evoluție istorică. 2. ~ plat = concepție care reduce procesul istoric complex al evoluției la simple acumulări cantitative. 3. teoria lui Lamarck, Darwin ș. a. despre evoluția speciilor de plante și animale; transformism. (< fr. évolutionnisme) Vezi definitia »

PROUDHONÍSM PRU-DO-/ s. n. curent reformist utopic care preconiza permanentizarea micii proprietăți private și critica de pe poziții mic-bugheze marea proprietate agricolă, având totodată o atitudine negativă față de lupta de clasă, de revoluția proletară și de dictatura proletariatului. (< fr. proudhonisme) Vezi definitia »

PTIALÍSM s. n. salivație abundentă, în unele afecțiuni; polisialie, sialoree. (< fr. ptyalisme) Vezi definitia »

POLICROÍSM s.n. Fenomen de absorbție selectivă a luminii la unele cristale colorate; pleocroism. [Pron. -cro-ism. / < fr. polychroïsme]. Vezi definitia »

CONSTRUCTIVÍSM s. n. 1. orientare estetică, în artele plastice, literatură și muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spațiale, și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă. 2. curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii. 3. concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ◊ concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenței matematice. (< fr. constructivisme) Vezi definitia »