Definita cuvantului providență
PROVIDÉNȚĂ s. f. (În concepțiile religioase) Înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii. ♦ (Art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ Fig. (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din lat. providentia, fr. providence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu providență
PREMIÉRĂ s. f. 1. prima reprezentație cu public a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc.; piesă, operă, film care se prezintă pentru prima oară. 2. inaugurare a unei activități; noutate. (< fr. première) Vezi definitia »
JECNEÁTĂ, jecnéte, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată) Vezi definitia »
CASTANIÉTĂ, castaniete, s. f. Instrument muzical de percuție (răspândit în Spania și în America Latină), format din două plăcuțe de lemn sau de fildeș, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta și folosit la acompanierea dansului și a muzicii; geamparale (2). – Din fr. castagnettes. Vezi definitia »
spégmă s. f. – (Trans.) Fir, bucată de fir. – Var. Mold. specmă. Ngr. πλέγμα „plasă, grilaj”. Legătura cu ngr. σπάγος (Cihac, II, 700) este improbabilă. – Der. specma, vb. (Mold., a umbla repede). Vezi definitia »
CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita]. Vezi definitia »