BRAC², bracuri, s. n. (Reg.) Rest, rămășiță; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neîntrebuințat. Cal de brac. – Rus brak. Vezi definitia »

zabrác (înv.) (za-brac) s. n. Vezi definitia »

ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi. Vezi definitia »

INTRACARDIÁC, -Ă adj. Din interiorul inimii. [Pron. -di-ac. / cf. fr. intracardiaque]. Vezi definitia »

CONDÁC¹, condace, s. n. Cântec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfânt sau se arată însemnătatea unei sărbători. – Din sl. kondakŭ. Vezi definitia »