OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput]. Vezi definitia »

lut (lúturi), s. n. – 1. Argilă. – 2. Pămînt. – Mr., megl., istr. lut. Lat. lutum (Pușcariu 1005; Candrea-Dens., 1032; REW 5189), cf. it. loto, sp., port. lodo. – Der. lutărie, s. f. (loc unde se extrage argila); lutișor, s. m. (roșu aprins, ocru); lutos, adj. (argilos), care poate proveni și direct din lat. lutōsus (Pușcariu 1006; Candrea-Dens., 1033; REW 5186); lutui, vb. (a tencui, a lipi). Ngr. λοῦτος pare să se explice din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 76). Vezi definitia »

CĂZÚT, căzuți, adj. (Despre ochi) Înfundat în cap. – V. cădea. Vezi definitia »

NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Ne- + mai¹ + văzut. Vezi definitia »

ut8994dexonline.ro Vezi definitia »