brut (brútă), adj. – Neprelucrat, ordinar, necizelat. Fr. brut. – Der. brută, s. f., din fr. brute; brutal, adj., din fr. brutal; brutalitate, s. f., din fr. brutalité; brutaliza, vb., din fr. brutaliser; abrutiza, vb., din fr. abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc. Vezi definitia »

mahút, mahúturi, s.n. (înv.) postav fin, negru sau albastru deschis. Vezi definitia »

ERGOTERAPEÚT s. m. medic specialist în ergoterapie. (< fr. ergothérapeute) Vezi definitia »

ACVANAÚT, -Ă, acvanauți, -te, s. m. și f. Specialist în scufundări făcute cu scopul de a cerceta mediul marin. [Pr.: -na-ut] – Din fr. aquanaute. Vezi definitia »

ATRIBÚT s.n. ~ 3. (Inform.) Informație care însoțește o categorie sintactică. Vezi definitia »