RENÁȘTERE s. f. 1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după fr. Renaissance) Vezi definitia »

ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi² și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi². Vezi definitia »

DĂRMÁRE s. f. v. dărâmare. Vezi definitia »

JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ◊ Blestem. – V. jura. Vezi definitia »

STÂLCÍRE, stâlciri, s. f. Faptul de a (se) stâlci. – V. stâlci. Vezi definitia »