Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s. f. 1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după fr. Renaissance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva. Vezi definitia »
TELEVÂNZÁRE s. f. formă modernă de comerț, fără magazine, constând în a reține și pregăti pentru consumatori o seamă de mărfuri pe care să le ridice la anumite ore, pe baza unor comenzi prealabile prin telefon. (< tele1- + vânzare) Vezi definitia »
REFORMÁRE s. f. acțiunea de a reforma. ◊ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice. (< reforma) Vezi definitia »
VITAMINIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vitaminiza. [< vitaminiza]. Vezi definitia »
care apartine cunoasterii initiale, cuvant folosit in psihologie pentru invatarea strategiilor de cunoastere Vezi definitia »