IDEALÍSM s.n. 1. Orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund. 2. (Rar) Urmărire dezinteresată a unui ideal. [Pron. -de-a-. / < fr. idéalisme]. Vezi definitia »

NONCONFORMÍSM s. n. Tendința de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; neconformism. – Din fr. non-conformisme. Vezi definitia »

DEÍSM s.n. Orientare filozofică-religioasă din sec. XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană și teza intervenției acestuia în viața naturii și a societății. [Pron. de-ism. / < fr. déisme, cf. lat. deus – zeu]. Vezi definitia »

AUTOMOBILÍSM s.n. Turism practicat cu automobilul. [Pron. a-u-. / cf. fr. automobilisme]. Vezi definitia »

SĂMĂNĂTORÍSM s. n. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. (< „Sămănător/ul/”, -ism) Vezi definitia »