hálcă (hắlci), s. f. – Bucată, porțiune, mai ales de carne. Mag. halk „așchie” (DAR). – Der. halcată, s. f. (Munt., bucată), probabil prin încrucișare cu bucată (după DAR, de la un mag. *halkott); hălcui (var. hălci), vb. (a ciopli; a șlefui); hălcitor, s. n. (rindea). Vezi definitia »

GLAZÚRĂ, glazuri, s. f. 1. Strat subțire de zahăr ars, de ciocolată, de șerbet etc. cu care se acoperă unele prăjituri, bomboane, fructe etc., pentru a le da un gust și un aspect mai plăcut. ♦ Strat subțire și transparent cu care se acoperă orezul, unele paste făinoase etc., pentru a le da un aspect mai frumos și pentru a nu se lipi la fiert sau la prăjit. 2. Email, smalț pentru produse ceramice. – Din germ. Glasur. Vezi definitia »

ÓVĂ s.f. (Arhit.) Motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou. [< fr. ove]. Vezi definitia »

SUCULÉNȚĂ s.f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent. ♦ Savoare, gust. [Cf. fr. succulence]. Vezi definitia »

samsaroaícă, samsaroaíce, s.f. (înv.) femeie care mijlocea plasarea slugilor la stăpâni. Vezi definitia »