CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. – Cărturar + suf. -easă. Vezi definitia »

PÉNSĂ s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe unite la unul dintre capete, care servește pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. Cută interioară la o haină, făcută pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. Extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strânge]. Vezi definitia »

BĂBĂÍȚĂ s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babaie. Vezi definitia »

PARTÍTĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita. Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese. Vezi definitia »