iedeclíu (idiclíu), iedeclíi, s.m. (înv.) slujbaș cu rang de boiernaș la curtea domnească. Vezi definitia »

TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie. 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, broaștelor țestoase etc. – Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium. Vezi definitia »

REZÍDIU s. n. v. reziduu. Vezi definitia »

úliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m. Vezi definitia »

RULÍU s.n. Mișcare alternativă de aplecare la dreapta și la stânga a unui avion, a unei nave. [Pron. -liu. / < fr. roulis]. Vezi definitia »