năboitúră, năboitúri, s.f. (reg.) loc inundat de ape, mâlit. Vezi definitia »

FÍȘCĂ, fiști, s. f. ~; nuia, vergea. (din fâș¹) Vezi definitia »

PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit¹. 2. Ogor prășit². 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. Vezi definitia »

TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma. Vezi definitia »

RÓUĂ s. f. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. ◊ (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ♦ Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-uă] – Lat. ros, roris. Vezi definitia »