Definita cuvantului columelă
COLUMÉLĂ s.f. 1. (Arheol.) Coloană funerară mică. 2. (Biol.) Organ animal sau vegetal în formă de coloană. ♦ Coloană spiralată care constituie axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode. [Cf. fr. columelle, lat. columella].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu columelă
iaieciníță s.f. (înv.) papară (de ouă), scrob, papă. Vezi definitia »
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. Vezi definitia »
flácără (-ắcări), s. f. Parte luminoasă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins, pară, văpaie. – Lat. facŭla, cu l expresiv, care însoțește adesea un f inițial, cf. flămând, și it. fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), it. fieno < *flenum < fenum, it. fiòcina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pușcariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explică de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminări cu flamma sau cu *flacca. – Der. flăcărá, vb. (a arde, a scoate flăcări); flăcăríe, s. f. (vîlvătaie); flăcărós, adj. (rar, care scoate flăcări); înflăcărá, vb. (a aprinde, a arde, a înfierbânta). – [3415] Vezi definitia »
CONDROMATÓZĂ s.f. Afecțiune a oaselor, care rămân cartilaginoase în special la extremități. [< fr. chondromatose]. Vezi definitia »
SCALIÓLĂ s. f. placă ușoară din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, la construirea de pereți interiori ușori. (< it. scagliuola) Vezi definitia »