TUTELÁR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează. ♦ Care are în subordine o instituție, organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris. Vezi definitia »

FORMÁR s. m. formator (T, 1). (< fr. formaire) Vezi definitia »

murdar Vezi definitia »

FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar. Vezi definitia »

iconar, iconari s. m. (intl.) falsificator de acte. Vezi definitia »