úrbe (-bi), s. f. – Oraș. Lat. urbem (sec. XIX). Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanité; urbar(iu), s. n. (cadastru), înv., în Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru). Vezi definitia »

HEBE- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) adolescență”, „pubertate”. [< fr. hébé-, cf. gr. hebe]. Vezi definitia »

a urmări până-n pânzele albe expr. a hăitui; a încolți. Vezi definitia »

FIÉRBE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe; în expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poșa; a fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid. Vezi definitia »

CRAMBÉ s. f. plantă cruciferă comestibilă, cu conținut mare de ulei și proteine. (< fr. crambé, gr. krambe, varză) Vezi definitia »