PROLAȚIÚNE s.f. 1. (Lingv.) Pronunțare. 2. Discurs, vorbire. [Cf. lat. prolatio, fr. prolation, it. prolazione]. Vezi definitia »

DIREMȚIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption]. Vezi definitia »

RETROFLEXIÚNE s.f. (Anat.) Flexiune orientată înapoi. [Pron. -xi-u-, var. retroflexie s.f. / < fr. rétroflexion, cf. lat. retro – înapoi, flexio – îndoire]. Vezi definitia »

EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis. Vezi definitia »

CASAȚIÚNE¹ s. f. compoziție pentru orchestră sau formație de cameră asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marș, în aer liber. (< germ. Kassation, it. cassazione) Vezi definitia »