Definita cuvantului cominație
COMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură retorică prin care oratorul sau un autor enunță, sub formă de avertisment la adresa auditoriului sau a unui personaj, o nenorocire inevitabilă. [< fr. commination, cf. lat. comminatio – amenințare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cominație
AMPELOLOGÍE s.f. Disciplină, tratat care au ca obiect vița de vie. [< fr. ampélologie, cf. gr. ampelos – viță de vie, logos – studiu]. Vezi definitia »
NARCOTERAPÍE s.f. (Med.) Terapie prin somn; somnoterapie. [Gen. -iei. / < fr. narcothérapie, cf. gr. narke – narcotic, therapeia – tratament]. Vezi definitia »
MODESTÍE s. f. Însușirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia. Vezi definitia »
OLIGOTAXÍE s. f. reducere a numărului de verticile florale. (< fr. oligotaxie) Vezi definitia »
TETRALOGÍE s.f. (Ant.) Reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică), pe care poeții greci le prezentau la concursurile publice instituite cu ocazia diverselor sărbători. ♦ Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună. [Gen. -iei. / < fr. tétralogie, cf. gr. tetralogia < tetra – patru, logos – vorbire]. Vezi definitia »