Definita cuvantului completiv
COMPLETÍV, -Ă adj. Care complinește, care servește drept complement. ◊ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu completiv
ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării care indică, în unele limbi, punctul de plecare, iar în limba latină și instrumentul, cauza etc. ♢ (În limba latină) Ablativ absolut = construcție cu rol de propoziție circumstanțială în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ. – Fr. ablatif (lat. lit. ablativus). Vezi definitia »
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv. Vezi definitia »
ACUMULATÍV, s. n. 1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare. 2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul. (< fr. accumulateur) Vezi definitia »
PERCEPTÍV, -Ă, perceptivi, -e, adj. Care aparține facultății de a percepe (1), care se referă la percepere; care poate percepe. – Din fr. perceptif. Vezi definitia »
PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi]. Vezi definitia »