BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). Vezi definitia »

EMFIZÉM s.n. Umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi. ◊ Emfizem pulmonar = dilatarea forțată a alveolelor pulmonare provocată de pierderea elasticității țesutului. [Pl. -me, -muri. / < fr. emphysème, cf. gr. emphysema – umflătură]. Vezi definitia »

XILÉM s. n. țesut al plantelor având celulele cu membranele îngroșate și lignificate. (< fr. xylème, germ. Xylem) Vezi definitia »

RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus) Vezi definitia »

AD REM loc. adv. La obiect. (lat. ad rem = la obiect) [MW; în DOOM 2] Vezi definitia »