MENZÍL, menziluri, s. n., s. m. (Înv.) 1. S. n. Nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac. 2. S. m. Curier, ștafetă. – Din tc. menzil. Vezi definitia »

NUIZÍBIL, -Ă adj. vătămător. (< fr. nuisible) Vezi definitia »

PENIS DE COPIL coco, cuc, cuculeț, jurubiță, pulică, puță. Vezi definitia »

EVALUÁBIL, -Ă adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Cf. fr. évaluable]. Vezi definitia »

EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. Vezi definitia »