Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
SELENOLOGÍE s.f. Parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. [Gen. -iei. / < fr. sélénologie, cf. gr. selene – Lună, logos – știință]. Vezi definitia »
XOGRAFÍE s.f. Procedeu de imprimare fotografică în relief. (din fr. xographie) Vezi definitia »
HEDONOFOBÍE s. f. teamă patologică de o experiență plăcută. (< engl. hedonophobia) Vezi definitia »
AUTOFOBÍE s. f. teamă patologică de a fi singur. (< engl. autophobia) Vezi definitia »
MATROCLINÍE s. f. predominare a caracterelor maternale, la hibrizi. (< fr. matroclinie) Vezi definitia »