Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
UTERALGÍE s. f. metralgie. (< fr. utéralgie) Vezi definitia »
zoopaleontologíe ț- / e-on-; s. f., art. zoopaleontología, g.-d. zoopaleontologíi, art. zoopalcontologíei Vezi definitia »
FITOFENOLOGÍE s. f. studiul fenologiei plantelor. (< fr. phytophénologie) Vezi definitia »
HEMOFILÍE s. f. predispoziție ereditară la hemoragii, datorită insuficientei puteri de coagulare a sângelui. (< fr. hémophilie) Vezi definitia »
ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiúne s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis. Vezi definitia »